Despre primăvară și copilărie

Astăzi vă vorbesc din suflet despre primăvară și copilărie. Primăvară pe care eu o aștept la fiecare început de an. Primăvara pentru mine este ca o sărbătoare frumoasă. Mă trezesc dimineața, indiferent că în prima zi din martie sunt -7 grade afara, este soare și știu că mai este puțin și vibe-ul meu va fi unul pozitiv în fiecare zi. Pentru că, deși sunt născută iarna, pe 28 decembrie, nimic nu se compară cu o dimineața de primăvară-vară, când totul mai are puțin să înflorească și îți bei cafeaua într-o zi de sâmbătă fără grabă.

De 1 Martie, seara, am fost într-un mall pentru a lua, bineînțeles, mărțișoare. Am avut un deja-vu când am auzit o mămică de lângă mine vorbind cu fetița ei, ce fel de mărțișoare să ia pentru profesoara de matematică, de biologie și tot așa. Aici s-a declanșat sentimentul meu de dor și tot atunci mi-am amintit toate momentele în care mă plimbam cu mama mea și alegeam cu cea mai mare seriozitate și atenție cadouri pentru toate profesoarele de 1 și 8 Martie. Le ambalam frumos și aveam un entuziasm enorm în momentul în care le dădeam. Era așa o atmosferă frumoasă când eram copil și ne împărțeam cu toții mărțișoare. Când ajungeam acasă și îmi alegeam broșa pe care urma să o port. Cum îmi puneam șnurul care trebuia să îmi poarte noroc la lucrări, atunci. Acum îmi doresc noroc în altceva.

Copilăria a trecut, odată cu lucrările de control, cu joaca, cu cele cinci minute pe care le făceam până la liceu, timp în care îmi ascultam maxim doua melodii preferate în căști. A trecut perioada rolelor sau a bicicletei, înlocuindu-se cu statul în mașină. A trecut trezitul de dimineața de către mama mea și s-a înlocuit cu cinci alarme la telefon pentru că suntem prea obosiți pentru a ne trezi la prima.

Până anul acesta nu am realizat cât de mult îmi lipsește copilăria de acasă. Mama care mereu mă trezea cu “O primăvară frumoasă, Alex, hai la școală”, tata care mereu spunea că e prea mare agitația cu aceaste sărbători de primăvară și avea numai flori în casă, mama fiind profesoară de matematică, dar felul în care o spunea era absolut genial. Anul acesta mi-a lipsit mult prezența bunicului meu care în fiecare dimineață de 1 Martie venea cu câte o floare acasă pentru toată lumea și ne făcea dimineața mai frumoasă. Totodată, bunica noastră care ne aștepta mereu cu masa pusă și ne ura tot ce există mai frumos pe lume. Mi-a lipsit Andreea, cu optimismul ei molipsitor, mereu stăteam la cafea și ne făceam planuri pentru vară și pierdeam timpul împreună, bucurându-ne de discuții simple dar profunde. Da, așa se întâmplă între surori. Pleacă de la o discuție despre vreme și ajung la planuri mari.

Cel mai mult mi-au lipsit fizic și acel sentiment de acasă. Prezența lor acolo, lângă mine. Le-am spus asta încă de la prima oră a dimineții și ne-am urat o primăvară frumoasă. Totuși, nimic nu se compară cu ei, cu zâmbetele și cu poveștile noastre până târziu, acasă, în fața televizorului. Susțin că acele persoane care au toată familia lângă ei sunt niște norocoși. Norocoși pentru că e mult mai ușor să îți aduci aminte de copilărie într-o seară de sâmbătă, decât în zece minute la telefon, fără să te apuce dorul.

Ceea ce mi s-a urat mie, vă doresc și vouă. O primăvară cu adevărat frumoasă și plină de soare.

spring1

Vă mulțumesc!

Cu dragoste, Alexandra.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: