Gânduri pentru tine, viitoare mamă.

Este vineri 13. Deja noiembrie, imediat decembrie si imediat 2021.

Pentru tine, cel care citesti asta, poate a fost un an aiurea, cu pandemie, cu restrictii, fara calatorii si fara prea multa distractie.

Pentru noi, cele care am nascut si cele care urmeaza sa nasca intr-un an pandemic, este cel mai frumos an.

In dimineata de 09.09 l-am imbratisat pe Horia si am intrat in spital singura. Mi-am imaginat momentul acesta de nenumarate ori si de fiecare data nu reuseam sa realizez ca da, chiar o sa fiu singura in cel mai important moment al vietii mele. Daca este greu? Este foarte greu. Daca m-am abtinut sa nu plang? Da, m-am abtinut. Daca mi-a fost frica sa fiu singura? Da, cu siguranta. Daca mi-as fi dorit din suflet ca cineva sa ma ia de mana sa imi spuna ca totul va fi bine? Da, mi-am dorit enorm, insa toate aceste lucruri nu se vor intampla acum. Nu cunosti pe nimeni si desi cineva iti zambeste nu poti sa vezi asta de masca. Dar tu ai idee ca urmeaza sa iti intalnesti dragostea vietii tale iar asta iti va da cea mai mare putere si te va face cea mai fericita?

Eram in spital iar din rezerva mea se vedea rasaritul. Timp de 5 zile m-am trezit si ma gandeam de cate ori mi-am imaginat momentul acela. Am deschis geamul, am luat o gura de aer si mi-am spus ca totul este bine. Ma gandeam ca pentru majoritatea oamenilor erau niste zile normale de septembrie calduros insa pentru mine erau cele mai fericite zile, desi eram singura. Defapt, de acum nu mai esti singura niciodata.

Imi aduc aminte planurile pe care mi le-am facut in ianuarie cand am aflat ca urma sa vina pe lume Aram. Am spus ca toata sarcina ma voi bucura de plimbari si de iesiri la terase. Urma sa fiu insarcinata primavara-vara si voiam sa merg la mare, la munte astfel incat timpul sa treaca repede pana in septembrie. Nu am apucat sa fac mai nimic din lucrurile acestea deoarece 80% din timp l-am petrecut in casa. Parintii mei m-au vazut pe video iar cu sora mea ma plimbam avand amandoua masca. Imi aduc aminte in martie cand a inceput toata nebunia cate sentimente am avut. Cata frica, cate intrebari fara raspuns, cata nesiguranta pentru ceea ce avea sa se intample si in acelasi timp cat entuziasm si cata fericire.

Anul 2020 mi-a luat bucuria de a ma imbratisa cu oamenii dragi oricand mi-as fi dorit dar in acelasi timp mi-a oferit increderea ca in cele din urma totul va fi bine.

Anul 2020 m-a tinut departe de familie si departe de oameni, insa mi-a oferit cel mai frumos om din viata mea.

Anul 2020 a inceput cu o petrecere nebuna rau si se va termina in living impreuna cu familia mea, de data aceasta completa.

Anul 2020 a fost cel mai obositor pana cand mi-a oferit posibilitatea sa ma odihnesc.

Anul 2020 a fost cu atatea intrebari insa in acelasi timp mi-a oferit si atatea raspunsuri.

Anul 2020 mi-a adus cel mai frumos cadou.

Pentru tine, viitoare mama, o sa fie totul bine!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Website Built with WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: